De luni bune nu m'am mai gandit la tine.Am uitat de existenta ta, care oricum e irelevanta.Dar acum mi'ai trecut prin cap.A fost doar o idee scurta, fulgeratoare, care treptat s'a transformat in aceleasi ganduri de altadata.Cu bune cu rele cum a fost..inca te mai pastrez.In mine.Dar tu nici nu observi.Nici nu vreau sa observi.Paradoxal, de o sinceritate dureroasa, intotdeauna e ceva de pastrat doar pentru mine.O nebunie personala. N-ar intelege nimeni oricum...Mintea mea sa te respinga, si asta doar pentru ca te-a dorit prea mult.Te doreste :) Desi e mai convenabil pentru mine sa ma mint ca ai fost doar un oarecare.Ca ai venit, ca ai plecat, in locul tau a fost altcineva.Intotdeauna.Doar ca tu ai fost permanent.La fel cum e cu muzica in surdina...merge intruna dar eu o aud numai cateodata.Cand imi convine.Cand cred ca tot ce simt e indiferenta.Cand vreau sa imi demonstrez ca nu te mai vreau.Cand mi se face prea dor.De tine.De tot.De noi nu pot sa zic.Niciodata nu am fost noi.Trupurile noastre au fost unul, dar eu si tu vom ramane asa intotdeauna.EU..si TU, separat.2 straini.Pe drumuri diferite.Cand orgoliul straluceste prea tare, orice sentiment se intuneca.Daca e asa, tu ar trebui sa fi imbracat intr'o mantie de lumina.Dar am trecut peste.Peste durerea dulce.Peste amintirile jucause.Peste intrebarile care nu si'au gasit raspuns.Probabil nu'l vor gasi niciodata.De fapt, aceeasi intrebare care m'a macinat zilnic..Cu ce am gresit cand am daruit totul si nu am primit nimic? Nimic concret.Doar amagire si speranta, lacrimi si fericire, nervi si orgasme.Miere si venin.Ai oscilat intre astea doua,fiind incapabil sa o iei pe un singur drum.Poate ti'a fost mai usor asa.Poate ca nu mi'a fost dat sa ma iubesti, poate esti perfect pentru ca nu te voi avea niciodata, poate esti perfect pentru ca ai defectele pe care le ador.Poate nici nu a fost iubire.Precum zicea si un autor - "iubirea nu e o stare de luciditate, ci tocmai o renuntare la luciditate, un interimat al inimii". De aceea, de multe ori, imensa dragoste oferita cuiva, care probabil, nu o merita, se poate transforma in obsesie. Suntem mereu captivi in mecanismul perfid al dorintei: atunci cand dorim ceva suferim, atunci cand obtinem acel ceva resimtim o fericire de scurta, prea scurta durata - pentru ca imediat dupa aceea sa se instaleze din nou suferinta - dezamagirea ca aceasta implinire nu ne-a umplut indeajuns, ca este doar o noua dezamagire si ca trebuie sa ne umplem sufletul cu o aspiratie mai inalta.
E greu sa continui sa doresti ceea ce ai deja. Obsesiile se fac pentru lucruri inaccesibile. Iubim imposibilul, provocarea, misterul.
Se intampla uneori sa cautam tocmai "interzisul" intr-o relatie, sa ne indragostim fara scapare de acel barbat care nu va fi niciodata al unei singure femei. Il vedem mereu sigur pe el, stie intotdeauna ce sa spuna si cand sa spuna, ne infioara fiecare privire, iar atingerile lui ne trimit direct in al noua-lea cer!
Acesta ne cheama, ne provoaca si intram in joc gandindu-ne ca vom face fata eroic oricarui deznodamant. Surpriza insa! Ajungem sa ne indragostim nebuneste tocmai de el, de cel care nu ne va privi niciodata ca pe femeia vietii lui, cel care nu ne va tine strans la piept, nu ne va iubi si nu va fi cel alaturi de care vom petrece ziua.
Vrem ceea ce nu putem avea si vrem cu orice pret! Sunt multe cazuri cand ne face loc in viata lui, dar vechile obiceiuri mor greu si nu ne bucuram de "exclusivitate".Iar TU, te regasesti perfect aici.Un misogin orgolios care a stiut sa profite, sa joace cartile in favoare lui, stiind ca orice s'ar intampla, sentimentele vor ramane la fel.Iar daca nu au ramas, a stiut sa le invie.La fel cum pasarea Phoenix reinvie din cenusa, asa cenusa din inima mea se tot aprinde.Desigur, stii ca mocneste tot timpul..inca nu s'a stins.Intr'un fel nici nu vreau sa se stinga, desi stiu ca nu e sanatos pentru mine, pentru relatiile mele.Nu esti bun.Esti un rau..dulce in felul tau de a fi.Dar nu de tine mi'e dor.Mi'e dor de momentele in care simteai si tu, momentele cand nu te lasai condus de orgoliu, cand stiai sa spui minciuni frumoase, sa alinti, sa iubesti..cu buzele..cu limba..cu trupul..cu tot.Cu sufletul mai putin.imi place sa cred ca o sa te mai vad. poate nu azi. poate candva. :)
deja imi pare rau pentru ce am scris..doesnt't really matter :-j
sâmbătă, 26 decembrie 2009
Bunch of lies..
De luni bune nu m'am mai gandit la tine.Am uitat de existenta ta, care oricum e irelevanta.Dar acum mi'ai trecut prin cap.A fost doar o idee scurta, fulgeratoare, care treptat s'a transformat in aceleasi ganduri de altadata.Cu bune cu rele cum a fost..inca te mai pastrez.In mine.Dar tu nici nu observi.Nici nu vreau sa observi.Paradoxal, de o sinceritate dureroasa, intotdeauna e ceva de pastrat doar pentru mine.O nebunie personala. N-ar intelege nimeni oricum...Mintea mea sa te respinga, si asta doar pentru ca te-a dorit prea mult.Te doreste :) Desi e mai convenabil pentru mine sa ma mint ca ai fost doar un oarecare.Ca ai venit, ca ai plecat, in locul tau a fost altcineva.Intotdeauna.Doar ca tu ai fost permanent.La fel cum e cu muzica in surdina...merge intruna dar eu o aud numai cateodata.Cand imi convine.Cand cred ca tot ce simt e indiferenta.Cand vreau sa imi demonstrez ca nu te mai vreau.Cand mi se face prea dor.De tine.De tot.De noi nu pot sa zic.Niciodata nu am fost noi.Trupurile noastre au fost unul, dar eu si tu vom ramane asa intotdeauna.EU..si TU, separat.2 straini.Pe drumuri diferite.Cand orgoliul straluceste prea tare, orice sentiment se intuneca.Daca e asa, tu ar trebui sa fi imbracat intr'o mantie de lumina.Dar am trecut peste.Peste durerea dulce.Peste amintirile jucause.Peste intrebarile care nu si'au gasit raspuns.Probabil nu'l vor gasi niciodata.De fapt, aceeasi intrebare care m'a macinat zilnic..Cu ce am gresit cand am daruit totul si nu am primit nimic? Nimic concret.Doar amagire si speranta, lacrimi si fericire, nervi si orgasme.Miere si venin.Ai oscilat intre astea doua,fiind incapabil sa o iei pe un singur drum.Poate ti'a fost mai usor asa.Poate ca nu mi'a fost dat sa ma iubesti, poate esti perfect pentru ca nu te voi avea niciodata, poate esti perfect pentru ca ai defectele pe care le ador.Poate nici nu a fost iubire.Precum zicea si un autor - "iubirea nu e o stare de luciditate, ci tocmai o renuntare la luciditate, un interimat al inimii". De aceea, de multe ori, imensa dragoste oferita cuiva, care probabil, nu o merita, se poate transforma in obsesie. Suntem mereu captivi in mecanismul perfid al dorintei: atunci cand dorim ceva suferim, atunci cand obtinem acel ceva resimtim o fericire de scurta, prea scurta durata - pentru ca imediat dupa aceea sa se instaleze din nou suferinta - dezamagirea ca aceasta implinire nu ne-a umplut indeajuns, ca este doar o noua dezamagire si ca trebuie sa ne umplem sufletul cu o aspiratie mai inalta.
E greu sa continui sa doresti ceea ce ai deja. Obsesiile se fac pentru lucruri inaccesibile. Iubim imposibilul, provocarea, misterul.
Se intampla uneori sa cautam tocmai "interzisul" intr-o relatie, sa ne indragostim fara scapare de acel barbat care nu va fi niciodata al unei singure femei. Il vedem mereu sigur pe el, stie intotdeauna ce sa spuna si cand sa spuna, ne infioara fiecare privire, iar atingerile lui ne trimit direct in al noua-lea cer!
Acesta ne cheama, ne provoaca si intram in joc gandindu-ne ca vom face fata eroic oricarui deznodamant. Surpriza insa! Ajungem sa ne indragostim nebuneste tocmai de el, de cel care nu ne va privi niciodata ca pe femeia vietii lui, cel care nu ne va tine strans la piept, nu ne va iubi si nu va fi cel alaturi de care vom petrece ziua.
Vrem ceea ce nu putem avea si vrem cu orice pret! Sunt multe cazuri cand ne face loc in viata lui, dar vechile obiceiuri mor greu si nu ne bucuram de "exclusivitate".Iar TU, te regasesti perfect aici.Un misogin orgolios care a stiut sa profite, sa joace cartile in favoare lui, stiind ca orice s'ar intampla, sentimentele vor ramane la fel.Iar daca nu au ramas, a stiut sa le invie.La fel cum pasarea Phoenix reinvie din cenusa, asa cenusa din inima mea se tot aprinde.Desigur, stii ca mocneste tot timpul..inca nu s'a stins.Intr'un fel nici nu vreau sa se stinga, desi stiu ca nu e sanatos pentru mine, pentru relatiile mele.Nu esti bun.Esti un rau..dulce in felul tau de a fi.Dar nu de tine mi'e dor.Mi'e dor de momentele in care simteai si tu, momentele cand nu te lasai condus de orgoliu, cand stiai sa spui minciuni frumoase, sa alinti, sa iubesti..cu buzele..cu limba..cu trupul..cu tot.Cu sufletul mai putin.imi place sa cred ca o sa te mai vad. poate nu azi. poate candva. :)
deja imi pare rau pentru ce am scris..doesnt't really matter :-j
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu