viata e un cocktail de neurotransmitatori servit la pahar in forma de craniu.din cand in cand, parca iti vine sa mai combini cu cate ceva ce nu ti-a oferit natura in mod implicit.o fi un pacat?

Fumatul dauneaza grav divinitatii! Imi aranjez parul , azi ce zi e? Si zambesc cu sete a anacuzie, aprind si o tigara intre lumi, astept, poate trece timpul, mai repede si pot sa, plec... Prinde-mi un taifun din fumul ce zboara, cu oda mea odata cu pletele! De ce moare? Din ce boala? Ma scutura, ma ustura, prin ce coala ma auzi tu ma? Cand ma amuz confuza, ca ma cam culc obtuza, pe un zid de dimensiuni difuze... Scuze, prinde tigarea intre buze, ce tuse se duse, ca vand un pastel de fum, vrei? Sunt pe ultimul meu drum, doar o fractiune. La sfarsit decolez in frac de univers, prin lume! Dumnezeu spune: "Stiu cat, vrei sa fumezi"! Zambesc spre zenit, tusind ultimul vers, un vis, ce vin din valul ce vorbesc, un vortex invers, de desene gri, de trag fumuri pe drumuri si ma-nconjoara jocuri si ma trec calduri, sub paturi de marmuri, prin paduri si guri ce spun ca o sa-mi creasca pe mormantul meu de gand, numai tutun? Si rad acum vazand raze de soare in fum, visand zale ce cad din soarele meu de scrum si voci ce-mi zic simte-ma, asculta, atinge, dar cu frica! Pentru ca te mint! Ma simti din fum ca o funie ce te ridica. Si-mi spune, mergi cu regi reci, pe lumea plina si o sa treci prin irisi seci de nicotina, sa nu-i privesti! Si vesti ce vin cu fum pe foi, sa nu le citesti! Si cesti de semne in cafele de la zei, sa nu le bei! Fumez privind numai un cer in ochi, ce plange cu timpul, ce-mi arde asa de dulce cand ajunge la filtru. Si-mi tremura si dintii, de-mi ia si suflul fumul dar, ramane pe cerul gurii un gust ce il ador, amar.Devine viciu ceva vag, precum un mar de var, in valea verde de eden ce incolteste-n pieptul meu atunci cand Dumnezeu nu ma iubeste, ma trezeste! Si-ntr-un exces de un deces sublim, plecam. Teribil el, cat e de mare-mi aprinde o tigare si, fumam...:)

nonsens

Ma uit,observ perfect abuzul facut,imi place,ma simt bine,drumul mi se stramba,siretul mi se inoada tigara mi se stinge,buzele mi se crapa,mintea mi se indreapta spre directia opusa a gandului meu.

hey apple ! what ? knife =))

into the black..

• Sometimes, I wonder what I'm doing here
• In the middle of this tiny square room
• Filled with smoke and damp carpet
• Soggy with spilled cheap champagne
• With the mirrors and flashing lights
• And plastic bowls half of salted peanuts
• In their discarded shells.
• And this room with tired waitresses
• Lousy, overpriced drinks
• Into the black...
• I feel sorry for the men sometimes
• Mostly I just feel contempt
• The men with their furtive movements
• and blank faces
• I feel sorry for Stacey
• Her face looks as though it's been stepped on
• Though her body is like angel food
• Almost too beautiful to look at
• Her boyfriend probably doesn't when he hits her
• I feel sorry for Lynne
• With her expensive lingerie
• Cheap dime store wigs
• Trying to hide her identity
• She's a Yale graduate with a huge loan debt
• She hooks a little on the side
• I feel sorry for Babette
• With her henna'd Cleopatra hair
• And large lumnious eyes
• Her adorable accent of broken english
• Can't hide her drug habit and predatory nature
• Into the black...
• Sometimes I wonder what I'm doing here
• Dancing naked except for a few sequins
• Lying to men for drink commissions
• I take their room keys and make promises I know I won't fulfill
• We're all victims in one way or another
• We're all here for different reasons
• Sometimes I wonder what I'm doing here
• I like to sleep all day and stay out all night
• The idea of a straight job is like the idea of a straightjacket
• I like buying clothes
• I like taking taxis
• I'm pretty and intelligent
• Sarcastic and selfish
• I'm not going to be doing this forever
• Into the black...
• And I'm not going to be doing this forever
• I'm only 19.

Scrisoare catre Fat Frumos :)

Am crezut că, într-o zi, buzduganul va lovi în uşa mea şi am să ies să te îmbrăţişez. Aş fi vrut să-ţi revăd calul alb. Mi-ai promis că îl voi călări cândva… Şi acum, când, în sfârşit, aş fi putut… Ne-ai lăsat să rătăcim printre faruri de maşini… Mi-ai spus că trebuie să creştem mari şi să luptăm cu toţi zmeii din lume, dar nimeni nu mai vrea să lupte, Făt Frumos… Oamenii nu au timp să mai fie viteji… unii dintre ei spun că viaţa e o luptă, dar foarte rar aud pe cineva care să fie sigur că a câştigat sau a pierdut… Mi-ai promis că o să mă înveţi ce e onoarea, Făt Frumos… dar oamenii nu prea folosesc acest cuvânt… nici în reclame nu l-am prea auzit… foarte rar, prin filme, dar mereu se găseşte câte unul care spune că eşti un prost dacă ai onoare… Ai plecat şi nu m-ai lămurit… În fiecare seară, mulţi dintre noi ajungem în acelaşi loc, Făt Frumos… nişte case mici… iar eu ştiu sigur că am fost în castelul tău când eram mica… mi-ai spus că nu pot sta mult, pentru că venea zmeul şi trebuia să te lupţi cu el… şi toţi oamenii fac aceleaşi lucruri… Cei care sunt singuri intră în casă, aruncă nişte chei pe masă şi se duc la frigider, scot o sticlă de acolo şi beau din ea şi se uită în gol… Apoi se trezesc ca dintr-un vis şi se duc în altă cameră, unde se aşază pe o canapea şi dau drumul la televizor… Mii de oameni fac aceleaşi lucruri, în acelaşi timp, seară de seară, în aceleaşi case mici, Făt Frumos… Am fi putut fi singuri, Făt Frumos… Mi-ai promis că nu vor fi două nopţi în care să dorm în acelaşi loc, Făt Frumos… că o să zburăm peste munţi, călare pe caii noştri albi şi vom călători în acelaşi timp cu stelele, şi unde vom vedea o luminiţă cât de mică, acolo vom coborî şi vom înnopta… M-am gândit că s-ar putea să nu pot zbura, Făt Frumos, dar eram sigur că voi călători… Şi luminiţe sunt peste tot, Făt Frumos, asta mă doare… nici măcar nu ar fi trebuit să le căutăm… e mult mai simplu decât pe vremea ta, şi tu nu eşti aici… Ai spus că trebuie să facem ocolul pâmântului şi să răspândim Binele în lume, dar nu mi-ai explicat ce înseamnă Binele… Nu ai apucat… Tu ştii cât se ceartă oamenii pe chestia asta cu Binele… ?… Mă enervezi, Făt Frumos, pentru că eşti iresponsabil… m-ai lăsat cu ochii in soare… Vreau să fac tot ce făceai tu şi să trăiesc cum trăiai tu, Făt Frumos, şi să îi învăţ şi pe alţii… Prietenii mei trebuiau să mă ajute, nu Făt Frumos… Trebuia să plecăm împreună la drum… Iar eu trebuia să ştiu să îi găsesc şi să ştiu să îi aleg, nu, Făt Frumos?… Ei bine, află că sunt singur, Făt Frumos… Şi tu nu eşti aici… Fomilă, Setilă, Păsări-Lăţi-Lungilă… Ei bine, află că sunt înconjurata de nişte idioţi cu care mă văd în fiecare miercuri la mall şi care cântă cântece despre bere şi nici măcar nu-şi mai amintesc de tine… îmi spun că au cunoscut-o doar pe Ileana Cosînzeana, dar că de tine nu-şi aduc aminte… şi râd, Făt Frumos, râd de tine, râd de mine… Ar fi trebuit să fii aici, laşule… să ne înveţi să luptăm… să ne vorbeşti despre onoare şi prietenie… să ne povesteşti despre sacrificiu… Ar fi trebuit să ramâi aici, ca să te poţi apăra, Făt Frumos, pentru că eu nu o pot face în locul tău, pentru că nu m-ai învăţat, Făt Frumos… ai plecat ca un laş, Făt Frumos… şi nu ne-ai învăţat nimic… Ai fi putut măcar să îmi spui cum ai făcut să o iubeşti doar pe ea, Făt Frumos… O singură fată… Măcar atât, Făt Frumos, pentru că eu ştiu că ea te-a ajutat mult… Cum ai reuşit să iubeşti o singură femeie… Te urăsc, Făt Frumos, te urăsc în numele tuturor calculatoarelor din lume… Tastez numele tău şi mii de pagini îmi vorbesc despre tine… Şi tu nu eşti nicăieri, Făt Frumos… Şi nici măcar Zmeul nu mai e printre noi… Aşa aş fi fost sigur că ai existat… Ai plecat, Făt Frumos, şi ai luat cu tine şi Binele şi Răul… Te urăsc, Făt Frumos… Te urăsc!