Adica paranoia combinata cu insomnie. Adica plm. Kkt. Iar imi pierd ideile. E greu..si o sa fie si mai greu. Cand iti privezi corpul si organismul de ceva...se da o lupta intre creier si corp. Corpul cere..creierul la fel, dar acei cativa neuroni ramasi normali se pare ca reusesc sa tina situatia in frau, luptandu'se cu delimitarea limitelor unor realităţi mai mult sau mai puţin relative. Deocamdata.De la evolutie...ajung la involutie, prin refuzul vehement de a mai da randament. Dar eu nu refuz. E un refuz involuntar dar pe care nu il pot controla. Creierul meu creeaza o iluzie de necesitate. Imaterială, efemeră, neproductivă, ireală şi bolnavă. După un timp creierul se plictisește de numeroasele impulsuri senzitive şi întrerupe halucinația. Iar atunci se produce starea aceasta prea nesemnificativa pentru ca ratiunea sa intre iar in stand-by, numita depresie, manifestata sub forma unui comportament emotional obsesiv care din nefericire imi intuneca si ratiunea. Creierul meu..un nor....materia cenusie...ceata.Anxietate, panica, isterie, irascibilitate => picurii de ploaie. De fapt este doar o lupta pentru repunerea in drepturi a adevaratului proprietar al realitatii. Pai care mama masii e realitatea? Cea de care ma izbesc incetul cu incetul ? In mine e mult haos, mort de frica, ca il voi acuza de vatamare psihedelica. Un haos umed, plin de spume, de sange, de prafuri. Un haos junkyst. Crescut in strada. Un haos in care ma inec incetul cu incetul. Un haos care m'a obligat sa'mi arunc sentimentele intr'o ghena...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu